La Cafenescu

Dragi prieteni,

In sfarsit ne-am facut blog! Din pacate prima postare e si cea mai trista pe care am fi putut-o noi impartasi cu publicul larg.
De-alungul celor patru ani de existenta, La Cafenescu a fost un cuib in care am nascut, am protejat si am ascuns vise. A fost un loc in care i-am intalnit pe cei indragiti, in care ne-am intalnit cu noi, in care ne-am izolat de Bucuresti sa ne legam ranile sau ne-am prezentat prima oara unui public sa ne impartasim trairile interioare cele mai contemplate. Ne-am alinat blanda sfasiere a diminetii cu rugaciuni dimineata de dimineata si lacrimi de dor de rai si ne-am dat palme calde pe spate cand am reusit sa inspiram un vis de indeaproape. Ne-am lasat viata indulcita de zaharul din cafeaua facuta de staff si voluntari, cu cidru sau zambetele celor ce se bucurau de viata aici. La Cafenescu se intalneau toate drumurile noastre ratacitoare de pe strazile din Bucuresti si aici ni se abureau lentilele iarna cand veneam sa ascultam colinde. Am devenit si ceva mai intelepti de cand am aflat de acest loc la discutii pe teme variate sau mai critici delectandu-ne retinele la diverse expozitii de fotografie si pictura. Dar ceea ce ramane in noi este spiritual care a insotit acest loc si oamenii din el, spirit ce nu poate fi descris mai bine decat prin cuvintul acasa; aparte sau apartenenta. La Cafenescu a fost la fel de mult pentru voi cat a fost pentru noi. Suntem siguri ca Dumnezeu a pus lucruri minunate inaintea noastra si a voastra ce asteapta sa fie descoperite si savurate.
Dragi prieteni, cu acest mesaj, o parte din noi moare… Acum visele ne sangereaza… La Cafenescu se inchide!!! Noi, cu lacrimi in ochi va spunem:
Adio, mon cher!
PS: Sambata, 17 noiembrie este ultima zi! Pana atunci si mai ales atunci va asteptam!